Andreea Liptak: “Maia, cea mai pupacioasa si calma fetita din lume!”

03.09.2009

In plin avant profesional, cu un look peste care niciun barbat nu ar putea trece cu vederea, Andreea Liptak este plina de surpize. Ultima supriza a fost un cadou pentru Razvan Spiridon. Cadoul se numeste Maia si este cea care a intregit familia si care dupa multa munca le indulceste timpul liber celor doi.

- Varsta ideala pentru aparitia copilului
- Din punct de vedere medical, ar exista o varsta biologica dincolo de care medicii iti vorbesc despre riscuri, si eu personal tin cont de aceste lucruri. Mergand mai departe, nu cred ca exista o varsta ideala. Trebuie sa simti ca esti pregatita sa-ti asumi acest lucru si, foarte important, sa ai langa tine un barbat care isi doreste sa fie tata. Sa nu-ti pese cu cine faci un copil, mi se pare in aceeasi masura egoism si teribilism.

- Copilul iti schimba viata
- Totul. Descoperi o noua semnificatie a echilibrului. Devi mai cugetata si mai atenta la tot ce se intampla in jurul tau si al copilului tau.

- Perioada de sarcina
- Am avut o sarcina usoara. Oricum, nu sunt genul de persoana care intra in panica. Drept urmare, nu au aparut probleme. Doar in primele doua-trei luni m-am simtit putin mai obosita.

- Poftele viitoarei mamici
- Am facut un sondaj printre colegii mei si niciunul nu considera poftele femeii insarcinate un moft. Sincer, eu nu am avut pofte, desi le-am tot asteptat. Eram curioasa cat de puternice pot fi, mai ales ca am prietene care au fost foarte pofticioase in perioada sarcinii. Iar sa inveti un barbat lucruri elementare, e greu la o anumita varsta. Chestiunile de acest tip vin din educatie sau din felul in care te iubeste: total sau putin, pe ici-colo.

- Graviditatea si serviciul
- Nu m-a impiedicat deloc. Am lucrat pana in ultima luna, fara niciun fel de problema. Munca in redactia Stirilor Pro Tv m-a tinut in forma.

- Copilul, intamplare sau asteptare
- Da, cel mai devreme mi-am dorit pe cand aveam vreo 4 ani si le-am tot spus parintilor ca vreau un bebelus adevarat, nu papusi de la librarie. Asa ca am primit un fratior. Dincolo de gluma, mi-am dorit sa fiu o mama tanara.

- Femeia dupa nastere
- Patru luni, in care m-am recuperat foarte repede. I-am avut alaturi pe Razvan si pe mama mea. M-au ajutat enorm, asa ca am avut suficient timp sa ma odihnesc, sa ies la o plimbare daca simt nevoia, si sa ma ocup in liniste de copilul meu.

- Copilul intervine in cariera?
- Daca simteam acest lucru, nu-mi mai doream un copil. Eu mi-am asumat toate schimbarile pentru ca-mi place sa fac lucrurile temeinic. Ca principiu, niciodata nu am fost o carierista. Pentru mine familia e mai importanta. Dar, oricum soarta a asezat lucrurile cum nu se poate mai bine. Eu am atins varful profesional, prezentarea stirilor de dimineata alaturi de Mihai Dedu, dupa ce am revenit din concediul de maternitate, si nu inainte.

- Alegerea metodei la nastere
- Am nascut prin cezariana, pentru ca asa a fost sa fie. Inteleg insa ca nasterea in apa este mai usoara. In Romania nu se prea practica, asa ca ar fi o experienta. Oricum nu am decis cum voi naste al doilea copil, inca.

- Farmecul copilariei
- Maia este iubitoare, extrem de inventiva, educata. E cel mai bun partener de joaca, exagerat de pupacioasa si calma. Iar felul in care face legaturi nebanuite intre diverse lucruri… copiii nostri sunt clar o generatie mult mai evoluata. Acum toata atentia se concentreaza in jurul Maiei. Timpul pe care ni-l dedicam exclusiv noua s-a redus, dar mi se pare mai palpitant asa, in forma ”concentrata”.

- Sfat pentru femeia carierista
- Sa aleaga mental intre o pensie buna si mangaierea unui copil la batranete.

- Recapatarea siluetei
- Nu am facut niciun efort. Eu am luat in greutate in jur de 18-20 de kg, si dupa ce am nascut am mai ramas cu 5 kg, care s-au ”retras” singure in urmatoarele doua luni. Asta probabil si pentru ca am facut intotdeauna sport. Nu vreau sa le dau un motiv de disperare femeilor care nu-si revin atat de usor. Stiintific, corpul are nevoie de 9 luni sa duca la bun sfarsit o sarcina si de alte 9 sa se refaca. Asa ca trebuie sa aiba rabdare. Ce pot sa le spun din experienta personala, este ca in ultimele doua luni de sarcina surplusul de greutate s-a dublat. Asa ca problema ingrasatului apare la final.

Eu cred ca totul este surmontabil. Daca femeile vor dori sa slabeasca si sa ajunga la formele dinainte, vor putea. Daca insa li se pare confortabil sa se ascunda in spatele ”scuzei” ca au nascut un copil, atunci vor trebui sa se multumeasca cu ceea ce sunt. (sursa:tonica)

Andreea Liptak: „Stirile nu-mi guverneaza viata“

12.04.2009

Alaturi de Mihai Dedu, traieste zilnic trei ore de maraton de stiri la Pro TV. De la 9.00 la 10.00, când evenimentele sunt în derulare, adrenalina este la cote maxime.

Numele de familie, putin obisnuit, da nastere unor semne de întrebare. Tatal ei este maghiar, dar arborele genealogic arata ca familia sa este un amestec, neam de svabi. „Ultimele generatii au trait în Ungaria, de aici si nationalitatea mea maghiara. Însa suntem niste colonisti.

E un aspect care ma preocupa foarte mult. Îmi doresc cu ardoare sa pot da timpul înapoi si sa aflu exact cine suntem, de unde venim. Mi-ar placea sa-i privesc în ochi pe stramosii mei, macar în fotografii... Simt o oarecare apartenenta la trecut, fara sa fiu însa fatalista“, spune Andreea Liptak despre radacinile ei.

„Numele meu se scrie cu accent ascutit si de aceea se citeste cum se scrie. Însa în copilarie, oamenii îl pronuntau asa cum le suna lor ca ar fi în maghiara. Amuzant...“.

Pentru ca mama ei este bucovineanca, a vorbit mai mult româneste. Nascuta la Arad, Andreea a urmat scolile în limba româna si i-a placut la nebunie gramatica.

Fosta corespondenta de Arad îsi aminteste de începuturile ei de jurnalist la statia locala: „Aveam 20 de ani si participam la campania «Noua ne pasa» (în sprijinul sinistratilor afectati de inundatii - n.r.), prima de o asemenea anvergura.

Salvator din partea Pro TV

Eram mândra ca oameni de vârsta parintilor si bunicilor mei cautau în mine înca un salvator din partea Pro TV. Si mi-am luat rolul de «erou» în serios. Traiam intens senzatia aceea, simteam ca pot sa dau dovada de bravura, de vitejie... Eroi au fost însa cei care au fost loviti de soarta si au mers mai departe. Nu eu, o novice“, marturiseste Andreea. 

Neoficial, nu vrea sa fie vedeta

Bucurestiul, ca destinatie pentru noua cariera, i-a schimbat modul de viata, dar nu si felul de a se privi pe sine: „Daca spun ca nu-mi place termenul de vedeta, pare sablonard. Oficial, pot sa ma consider vedeta, dar neoficial, sa stiti ca fug de aceasta notiune care în România a capatat o conotatie peiorativa.

Încep sa devin anacronica, nu ma identific deloc cu lumea showbizului. Poate ca am îmbatrânit, însa cred ca modernul rareori mai reuseste sa vada si altceva în afara propriei persoane, e prea plin de propria-i individualitate, ceea ce nu mi se pare  «cool» deloc”.

Andreea se considera omul ansamblului, „ansamblu pe care îl cultiv acasa, si la serviciu - în echipa de stiri. Investesc într-un mediu care îmi permite luxul sa ma consider un om obisnuit si îmi da ocazia sa ma cunosc mai bine“. 

Casatorita cu Razvan Spiridon, redactor-sef la revista „Men’s Health“, Andreea este mama a doua fetite, Maia, de patru ani si jumatate, si Sofie, de zece luni. „E un avantaj sa ai un sot care îti întelege munca. Dar nu se rezuma totul la timp consumat la birou, isterii între departamente si termene-limita pentru proiecte.

Daca am trai într-o hala automatizata, eu si Razvan am fi cel mult niste roboti stricati. Îmi place unde muncesc si ce fac, pentru ca stirile nu-mi guverneaza viata. Sunt doar o prelungire a ceea ce asteapta publicul de la noi si în acelasi timp o expresie a identitatii noastre, ca popor. Mi-a luat ceva timp sa accept asta.”

Un autodidact prea zelos

Povestea de dragoste­ dintre Andreea si Raz­van­­ n-a început, dupa­ cum s-ar crede, pe holurile de la PRO. „Razvan mi-a marturisit ca a ramas cu gândul la mine dupa ce a plecat din Mediapro. Dupa doi ani, m-a sunat si m-a invitat la o cafea.

Cafea n-am mai apucat sa bem, dar am stat la povesti vreo zece ore si ma intriga faptul ca nu am reusit sa remarc pâna atunci ce om deosebit este!“ Dincolo de reguli, de dragoste si valorile pe care le cultiva fetitelor, Andreea vrea sa fie cea mai buna prietena a lor. „Filozofia noastra de viata poate parea banala.

Noi credem ca fericirea sta în lucruri simple. Încercam sa le ferim pe fetitele noastre de sterilitatea timpurilor pe care le traim si speram ca noi, ca parinti, sa reusim sa fim un sanctuar în tumultul cotidian, atât cât ele au nevoie.“ Pe Andreea nu o deranjeaza ora matinala la care se trezeste - este în redactie la ora 5.00, dupa sapte ore de somn -, ci gafele inerente meseriei de prezentator.

„Acum câteva zile am fost în offside. Am facut o gafa la stiri si tocmai încercam sa gasesc pârghii sa scap de propria-mi rusine si de autocritica. Si iata ca mi-ati dat ocazia cu acest articol.... Gasesc o bresa aici sa ma eliberez de tensiunea de a fi un idiot pâna la capat.

Sunt un autodidact prea zelos ca sa nu o fac.“ Si din greseli se poate învata! Gafa ei s-ar putea numi „minora“ (cele majore, ale altor colegi de breasla, fac de ani buni deliciul Cârcotasilor - n.r.): într-o corespondenta telefonica în direct, Andreea a pus o întrebare inutila.

Atenta la ce îi comunica în casca producatorul, a pierdut sirul celor relatate de corespondent, astfel ca l-a întrebat ceva despre care tocmai vorbise. „Nu-i o catastrofa, dar daca taceam, filosof ramâneam!“, îsi face autocritica. 

Calitati si defecte

Vazuta din alta perspectiva decât cea a imaginii pe care o construieste de ani zile televiziunea, Andreea Liptak este o cititoare care a deprins din copilarie obiceiul lecturii.  „În ultima vreme am prins gustul biografiilor, ale caror ultime capitole merg de minune în combinatie cu filozofiile orientale.

Cred ca deja fac exces de ele“, spune ea. Calitatile si defectele care se întâlnesc în omul Andreea Liptak parca se învârt într-un cerc vicios, de care ea însasi este constienta: „Defecte? Sunt predispusa sa intervin în munca altora - ceea ce nu-i drept, acestea sunt veleitati de Mafalda.

Uneori zac prietenii pe lânga mine, dar eu ma întreb cum pot salva planeta.” Calitatile sunt o continuare a neajunsurilor enumerate mai sus: „Cred ca îmi dau seama de propriile defecte si încerc sa le corectez.

Dar aceasta permanenta grija pentru perfectionare mi-a guvernat simturile, de mica, devenind o emfaza, asa ca poate fi foarte usor privita ca înca un defect major.“

Daca am trai într-o hala automatizata, eu si Razvan am fi cel mult niste roboti stricati. Îmi place unde muncesc si ce fac.

Sunt doar o prelungire a ceea ce asteapta publicul de la noi si în acelasi timp o expresie a identitatii noastre, ca popor. Mi-a luat ceva timp sa accept asta.  (sursa:adevarul)

In copilarie, Andreea Liptak a incurcat gaina cu iepurele

Pe 14 septembrie a fost prima zi de scoala si inca o generatia a trecut prin emotiile inceputului!
Oare ce au simtit vedetele atunci cand pentru ele a fost prima zi de scoala? www.protv.ro iti asterne amintirile vedetelor. Uite cum a fost pentru Andreea Liptak perioada aceea.

- Va mai amintiti cum a fost in prima zi de scoala?
- Da, eram foarte mindra de ghiozdanul meu. Mi l-au adus parinitii din singura lor vacanta peste hotare (in Cehoslovacia) si am asteptat o jumatate de an sa am “acces” la el. Bineinteles ca am defilat tantosa cu el in spate si nici nu era greu de remarcat; era mai mare decat mine. Festivitatea in curte a durat ceva, imi amintesc fragmentat discursurile, aplauzele si fetele curioase ale elevilor de clasa a VIII-a care veneau sa ne testeze timiditatea. Dar mi-a placut atmosfera. Am vizitat toata scoala, de la cancelarie si biblioteca, pina la cismea si toaletele. Eram tare curioasa. Stiu ca m-a impresionat foarte mult clasa “ I - a C”. Peretii erau “impodobiti” cu tot felul de desene cu literele alfabetului, iar in fata atarna o plansa cu anotimpul toamna si bineinteles, de deasupra tablei veghea la bunul mers Ceausescu. Si-mi amintesc ca am fost foarte emotionata si destul de agitata pentru am reusit sa rup doua din cele cinci garoafe aduse pentru tovarasa invatatoare.

- Mai pastrati legatura cu vreunul din colegii din clasa I?
- Nu, dar mi-ar placea sa facem o intilnire.

- Materii preferate:
- Gramatica, matematica, zoologia si mai tirziu, fizica si chimia.

- Cea mai mare nazbatie:
- Intr-una din ore am cerut sa merg la toaleta si am agitat clopotelul pe holuri ca sa “fac” pauza. Dar cind am fost luata la intrebari, nu am fost in stare sa recunosc.

- Prima nota proasta:
- Am luat 6 la o lucrare in care am scris ca puiul are patru picioare si corpul acoperit cu blana. Am incurcat gaina cu iepurele. Noroc ca nu s-au trecut notele in catalog.

- Ce ti se parea cel mai dificil in perioada scolii?
- Limba franceza si sa retin toate localitatile acelea la geografie.

- Ai stat intr-o anumita banca?
- Intotdeauna in prima. Eram mica de statura si vorbeam mult, asa ca trebuia sa fiu tinuta sub control strict.

- Cand ati copiat prima data?
- Nu-mi aduc aminte. Stiu doar ca scriam formulele grele de la matematica pe banca, folosind niste simboluri egipetene numai de mine stiute, ca sa nu se prinda nimeni.

- Iti mai amintesti cum arata primul coleg de banca?
- Da. Il chema Marius Blaj, era blond cu ochi albastri si desena minunat. Am stat impreuna pana in clasa a patra cind m-am “revoltat” prosteste dorindu-mi si eu o gasca de fete. Dar am regretat franchetea cu care am cerut asta, mai ales ca Marius a fost intotdeauna un coleg deosebit.  (sursa:protv)